GIGI

S`a nascut un GIGI ca oricare altul in o tara ca asta...nu`mi aduc aminte prea multe din copilaria mea pana la o anumita varsta si stiu doar ca am crescut pana la o varsta destul de frageda de 5-6 ani la bunici , cu bunicii si am stat la casa.Acolo am avut si am prieteni, acolo m`am ridicat usor...si mai importatn acolo am primit educatie de la cei batrani in felul lor...acum pot sa spun ca a fost bine.Acolo am invatat sa joc pititoarea,acolo m`am jucat cu pamant, fotbal si am invatat sa fiu copil...am multe amintiri frumoase acolo si`mi aduc aminte cu bucurie de ele.Pe tata nu`l vedeam, doar vorbeam cu el la telefon si stiam ca este la facultate la Brasov.Mi`a cerut la un momnet dat sa`i spun o poezie la telefon si i`am zis "poezie poezie putza mea e de hartie"...copil nu alta.Am crescut cu traditionala mamaliga si am invatat destule despre ce greu este sa traiesti , cu toate ca nu realizam si nu ma interesa decat joaca si desenele de la tv.Vag imi aduc aminte ca era program numai sambata la tv si amintirile din acea perioada nu prea se leaga.Oricum bunicii mei au ramas si sunt inca in viata si langa mine si acum si ma bucura mult treaba asta , nu stiu ce m`as fi facut fara ei ..Apoi cand m`am facut mai maricel de scoala am stat cu parintii mei si in orasul in care stau si acum la bloc... imi parea rau si simteam ca locul meu nu este acolo ...tin minte si acum emotiile pe care le aveam si ma simteam ca intr`o alta lume...ceva normal totusi.Am inceput scoala, aveam colegi de tot felul si eram 32 in clasa, o invatatoare buna si toata lumea inainte.Si in scoala am avut momente de neuitat, un mic univers al meu cu cei care erau atunci pe care fiecare din noi l`a avut si nu stiu daca a stiut sa`l aprecieze vreodata.Si de pe atunci eram un om serios... nu vorbeam prea mult si nici nu ma dadeam in vazul lumii prea mult.Aveam prietenii mei si imi erau de ajuns.Nu cred ca era atunci o caracteristica de seriozitate ci pur si simplu asa eram eu.Cu timpul m`am obisniut si cu viata si cu scoala si nu o sa uit niciodata emotiile care le`am avut cand am fost ascultat la tabla imnultirii.Una peste alta lucrurile nu`mi mergeau prea rau si nu ma plangeam de nimic.